Cornel Nistea
scriitorul

Foaie de parcurs
cuvânt-înainte al autorului

          Scriitorul Cornel Nistea se naşte în anul 1939 în comuna Sălciua din Carpaţii Occidentali, o zonă rustică montană din România, care şi-a păstrat specificitatea arhaică până după al doilea război mondial. Este al patrulea dintre cei şase fraţi. Trăieşte într-o perioadă tulbure de mari transformări. Copilăria îi va fi marcată de evenimentele din epocă, pe care le receptează cu sensibilitatea sa în mod dramatic, fie că e vorba de ultimii ani de război – tatăl e înregimentat în Batalionul fix –, fie de efectele secetei, dar mai ales de consecinţele instaurării dictaturii comuniste. E un lung coşmar început cu impunerea cotelor, arestarea şi condamnarea unor oameni pe motive politice. În 1953 tatăl este exclus din partidul unic, cei trei fraţi mai mici, dintre care şi viitorul scriitor, vor fi daţi afară din internat. În acelaşi an, Cornel Nistea eşuează în prima clasă de liceu în condiţii misterioase, după care urmează o şcoală silvică de trei ani, din care face o mare pasiune, înlocuită peste câţiva ani de literatură, fapt ce îl determină să urmeze facultatea de filologie din Cluj-Napoca, unde va face cunoştinţă cu marea literatură a lumii. Îşi petrece o mare parte din timp la cofetăria Verde, unde citeşte şi scrie intens. După satisfacerea stagiului militar, lucrează la Comitetul de Cultură şi Artă al judeţului Alba, iar în calitatea de responsabil cu educaţia şi cultura de masă, realizează un studiu sociologic îndrăzneţ, din care, între altele, reieşea incompetenţa şi lipsa de popularitate a activistului comunist, fapt ce duce la excomunicarea scriitorului din centrul de judeţ în mediul rural, unde e profesor de limba şi literatura română timp de 16 ani, până la căderea dictaturii comuniste din 1989. Cu toate condiţiile dificile de navetă şi de locuit, vor fi anii cei mai productivi din punctul de vedere al scrisului. Publică periodic proză scurtă în reviste literare, iar în 1984, după o lungă aşteptare, îi apare volumul de nuvele şi povestiri Focuri în septembrie la cea mai prestigioasă editură din ţară, volum drastic subţiat de cenzura comunistă. Cum, dintr-o imprudenţă a redactorului-şef, vede referatul cenzorilor, în care prozele sale sunt numite „duşmănoase”, se va simţi urmărit de organele de securitate şi renunţă la unele prietenii. Intră într-o lungă perioadă de inhibare din care nu-şi revine decât după Revoluţia anticomunistă din 1989, când devine redactor la prestigioasa revistă de literatură Discobolul, în care publică multe dintre prozele sale, dar şi fragmente din romanele Inocenţa Şarpelui, apărut în volum în anul 2000, şi Amintiri din şezlongul albastru. În iarna anului 2004 tipăreşte povestirea Colonia de vulturi, iar în toamnă publică volumul antologic de proză scurtă Papagalii mei adoraţi.
          În creaţia sa Cornel Nistea cultivă cu predilecţie realismul magic, de un enigmatic şi un pitoresc aparte, insolitul situaţiilor şi verva naraţiunii apropiindu-l mai degrabă de proza sud-americană.

Continuare : Partea întâi a romanului - Evadarea din labirint
sau : Înapoi la cuprinsul romanului

sus