Cornel Nistea
scriitorul

Partea a VI-a : Epilogul scriitorului

***

Se fãcuse noapte târziu când am terminat de dactilografiat scrisorile primite de la profesorul din Illinois si eu continuam sã rãmân cu privirile atintite pe ultima paginã, dorind parcã sã prelungesc un sentiment nelãmurit. Aveam ciudata impresie cã de îndatã ce voi scoate din masina de scris cea din urmã filã va dispãrea o realitate abia trãitã, de care mã atasasem atât de mult în cele trei sãptãmâni de când postasul îmi adusese plicul acela care la început am crezut cã nu-mi era adresat mie. Deodatã în fereastra camerei s-a izbit vântul si pentru câteva clipe mi s-a pãrut cã aud ploaia de castane din parcul castelului medieval devenit azil pentru bolnavii incurabili si vãd spulberul de frunze ruginite de pe aleea pavatã cu mici cuburi de granit. M-am ridicat atunci de la masa de scris si am deschis fereastra, sã vãd dacã a început vijelia. Nu începuse. Cerul senin era presãrat cu o puzderie de stele.

Dinspre lac se pornise briza, fãcând sã se miste crengile copacilor de pe Splai. Am întârziat încã o vreme în cadrul ferestrei deschise, lãsând vântul noptii sã-mi rãcoreascã fata înfierbântatã. Scrutând întunericul noptii mi s-a pãrut cã vãd muntele cu stâncile sângerii pe care se cãtãra profesorul în tinerete. Pentru o clipã am crezut cã îi disting vocea si-i ascultam relatarea despre un anumit moment al vietii sale, când a simtit brusc cã se prãbuseste într-un abis asemãnãtor cu al prãpãstiilor din munte, peste care trecuse cândva fãrã sã-i pese. A fost momentul aparitiei pustiului, a pustiului sãu sufletesc, pe care, spunea el, îl descoperise pânã si într-o celulã de batracieni. Îmi pãrea rãu cã lectura îi provocase încã o suferintã alãturi de aceea a mortii sotiei sale. Dincole de durere, mie îmi place sã mi-l imaginez acolo în Bucegi în costumul triolez, pãsind agale pe cãrãruia cotropitã de frunze dintre fagii bãtrâni, lovindu-si cu coada toporistii vârful bocancului în drumul sãu spre izvorul în care îsi oglindise de atâtea ori chipul mai înainte de a ocoli stânca cenusie si a se duce mai departe.

SFÂRSIT

Înapoi la cuprinsul romanului

sus