Cornel Nistea
scriitorul


 

Tableta de Joi

Publicistica literara
Articole de presa

Pământul. Oh, Pământul...

          Privit de departe, Pământul nu-i decât un bulgăre strălucitor, singură lumina sugerându-i viaţa. Privit ceva mai de aproape, Pămîntul e un corp cosmic gigantic, miraculos de albastru, cu irizări de verde şi cărămiziu, reflexe ale imenselor întinderi de ape, ale clorofilei din plante şi ale solului constant supus unor ciudate schimbări de culoare, odată cu succesiunea anotimpurilor, prin intervenţia unor fiinţe minuscule, dar extrem de inteligente şi întreprinzătoare care au descoperit asolamentul cu mii de ani în urmă şi au stabilit legea proprietăţii.

          E interesant să constaţi asta mai înainte de a redeveni lut din lutul din care ai fost zidit de Dumnezeu, suflând peste tine duh sfânt.

          Şi când te gândeşti că tu eşti o fiinţă raţională şi constaţi că Pământul se învârteşte în jurul axei sale cu o uimitoare uşurinţă, pentru a se alterna ziua cu noaptea, ca să-i lase omului timp să muncească şi să cugete, să viseze şi să muncească din nou, iar cândva să-i scape un zâmbet pentru că-i încălzeşte soarele ce coace roadele.

          De altfel sunt doi oameni: bărbatul şi femeia. Peste ei s-a perindat necontenit timpul cu zbateri şi izbânzi, cu bucurii şi întristări: nu i-au ocolit potopul apelor şi pârjolul secetei ori al războaielor. În urmă, pe când erau tineri, au fost izgoniţi din Raiul lor de diavolul de la Kremlin şi de alţi diavoli posedaţi de aceeaşi utopică obsesie: comunismul şi totalitarismul. Acum, când le-au mai rămas câteva zile de trăit, au aflat vestea că li s-ar da Raiul înapoi. După puţină gândire, băbuţa îi spune moşului: „Du-te degrabă şi ia pământul înapoi, vreau să mai fie o dată al meu”. Moşul o ascultă, îşi pune în traistă merinde şi pleacă într-o lungă călătorie, sperând într-o minune: să trăiască până ce se va aplica „Legea fondului funciar”.

          Oh, Pământul! Pământul bun şi răbdător, pământul care ne ţine şi ne hrăneşte pe toţi, acum are o lege care promite să ne facă fericiţi în nici timpul necesar naşterii omului.

          Va fi oare o performanţă mondială a originalei noastre democraţii?...

28 februarie 1991

sus

© 2005-2012 Cornel Nistea