Cornel Nistea
scriitorul


 

Caseta cu paradoxuri

Publicistica literara
Articole de presa

Ajutoarele umanitare

            S-au rărit ajutoarele umanitare din ţările avansate tocmai acum când aveam mai multă nevoie de ele. Este adevărat că nu-i frumos să stai mereu cu mâna întinsă, că după trei ani de la Revoluţie ar fi fost cazul să ne redresăm „prin propriile noastre mijloace”, dar uite că tactica şi strategia originale nu au eficienţa scontată. Şi unii mai trăim cu nostalgia primelor avioane, vapoare, trenuri, autotransportoare cu ajutoare sosite de îndată ce a tăcut lătratul armelor automate. Atunci au fost modernizate spitale, s-au adus medicamente şi faimoasele seringi cu unică întrebuinţare, a venit aţa chirurgicală (ce e pe terminate), seruri (ce s-au terminat), antibiotice (ce s-au epuizat) etc. Ni s-au trimis alimente şi îmbrăcăminte (nu întotdeauna nouă), s-au modernizat leagăne pentru copii şi cămine de bătrâni, s-au adus aparatură didactică în şcoli, cărţi, reviste, maşini de scris, calculatoare ş.a. Era un mesaj al lumii libere către o ţară de captivi ai unei ideologii care a reuşit performanţa de invidiat de a avea 4 milioane de comunişti, români ce-şi duc crucea mântuirii nu totdeauna cu demnitate.

            Printre ajutoarele oferite au fost şi cele destinate agriculturii socialiste şi private. Astfel, prin intermediul firmei germane Speedy Dresden, sub denumirea de insecticide donate de Agenţia Treuhandanstalt din Berlin către firma S.C. Montana din Sibiu, ni se face un cadou de deşeuri deosebit de toxice. Era al doilea transport de binefacere; primul ne venise tot la Sibiu prin S.C. Romlux Pyne Park S.R.L. sub denumirea de „lacuri, vopsele, chituri, sodă caustică”, cu aprobarea Ministerului Industriilor. Administrarea acestora s-a dovedit catastrofală: au fost distruse culturi, au fost infestate mii de hectare de teren arabil, a fost afectat pânza de apă freatică, apa din fântâni. Oamenii au început să dea semne de intoxicaţii şi infecţii. S-a dat alarma. Vinovaţii au primit amenzi nesemnificative, unii au fugit în străinătate şi sunt căutaţi de Interpol, pentru că pseudocomercianţii luaseră valută pentru a ne aduce ajutoarele. De ce să ia doar Ceauşescu, care coordona afacerea deşeurilor pentru România, mai avantajoasă decât cea cu drogurile.

            Recent, un nou S.O.S. Televiziunea ne anunţă că la Miercurea Sibiului a pătruns apa prin topirea zăpezii (ori s-a ridicat pânza de apă freatică) şi a dizolvat o parte din ambalajele cu deşeuri, iar conţinutul... Dar e secetă. În realitate se spărsese o conductă... Se învăluia adevărul, cum se tace şi despre faptul că în respectivele depozite există substanţe toxice devenite deşeuri de fabricaţie românească la fel de periculoase, care se depreciază şi se amestecă cu cele aduse din Vest. Probabil românii, care e deştepţi, vor să-i păcălească pe nemţi să ducă în Germania şi deşeurile noastre. Numai că germanul nu plăteşte din punga sa 3 milioane de mărci fără o prealabilă cercetare a situaţiei. Şi uite aşa Romluxul şi Stasi nemţilor, cele două firme surori, au confundat ajutorul cu poluarea unor întinse zone din România, de care până acum s-au făcut vinovaţi doar ecologiştii din Carpaţi.

4 februarie 1993

sus

© 2005-2012 Cornel Nistea