Cornel Nistea
scriitorul


 

Caseta cu paradoxuri

Publicistica literara
Articole de presa

Americanii sunt naivi

            Un prim contact cu un american în carne şi oase stârneşte românului un sentiment ciudat de curiozitate şi interes, iar cei care l-au cunoscut pe Obie Moore pot fi siguri că au avut în faţă un model american. Numai că în cele trei zile cât a stat la Alba Iulia şi Zlatna, cu Obie au intrat în contact un număr totuşi mic de români, deşi reprezentativi pentru mesajul democratic al Americii. Şi deodată unii dintre noi am năzuit să-i mărturisim americanului tot ce ne doare. Ne doare mai ales faptul că în urmă cu 45 de ani ei, americanii, ne-au abandonat ruşilor şi dictaturii comuniste. Sunt fireşti reacţiile românilor buimăciţi de întunericul lungului lor coşmar, de aceea n-am fost mirat când, în inocenţa ei, o doamnă cu părul vâlvoi i-a imputat lui Obie Moore că americanii sunt naivi, „altfel nu se explică ploconirea lor în faţa lui Ceauşescu, nu ar aplauda o constituţie care nu garantează proprietatea privată, nici legile pe care le încalcă în primul rând cei care le-au făcut şi le-au promulgat”. A fost prima şi ultima oară când americanul a părut să se înfurie. A explicat părului vâlvoi să nu confunde business-ul cu democraţia S.U.A., că realităţile româneşti sunt cunoscute şi exact receptate în Statele Unite ale Americii.

            Altele au fost argumentele pentru care m-am lăsat sedus de american şi, două zile mai târziu, l-am însoţit la Zlatna, la un simpozion al cărui generic a fost „Spirit critic, spirit creator, ideologie politică”, iar aici, în infernul poluării, în organizarea Alianţei Civice şi a revistei „Vatra” din Târgu Mureş, sub patronajul Fundaţiei Internaţionale pentru Sisteme Electorale S.U.A., nu puteam dialoga decât despre impactul omului cu mediul infestat de noxe cu un înalt grad de periclitate pentru viaţă.

            Am sosit la Zlatna cu o uşoară întârziere şi Obie a propus să începem, numai că bravii români nu coborâseră de pe coclauri, zicându-şi, probabil, că americanii pot să mai aştepte o jumătate de oră, cum noi i-am aşteptat 45 de ani.

            În cabinetul primarului nu se făcuse foc şi era un frig cumplit, încât Obie a trebuit să sufle mereu în degete, dar, după ce s-au adus cafelele şi proverbiala crampă, dialogul s-a animat. Expozeul domnului primar a fost pe punctul de a-l convinge nu doar pe american, ci şi pe reprezentantul societăţii civile din Zlatna – practic inexistentă – că autorităţile locale au făcut totul pentru scoaterea oraşului şi zonei din starea de catastrofă ecologică, dovadă erau şi cei cinci (!) reprezentanţi ai zlătnenilor participanţi la simpozion.

            Pentru noi, cacealmaua era limpede, nu ştiu dacă şi pentru american, care aflase încă din S.U.A. că Zlatna e oraşul cu gradul cel mai înalt de poluare în ce priveşte nocivitatea pulberilor emanate în atmosferă. Directorul IFES-ului şi-a oferit sprijinul logistic şi financiar pentru ca zlătnenii să recapete speranţa în viaţă.

            Numai frigul a întrerupt dialogul cu numeroase intervenţii ale liderului firavei opoziţii zlătnene, care a insistat ca americanii să investească în România, progresiv, la care Obie a replicat: „Când românii oferă încredere”. Desigur, o primă condiţie a „încrederii” era dialogul purtat, la care au lipsit cei care să ofere lumii „încredere”, lucru despre care s-a renunţat să se vorbească în „separeul” îngheţat al cârciumii unde am luat prânzul, şi unde tradiţionala ospitalitate românească funcţiona la nivelul democraţiei noastre originale.

            Seara, la Alba Iulia, după dineul oferit de american şi după discuţiile asupra eficienţei seminarului, în alţi termeni decât o facem noi, mi s-a părut că rătăcisem drumul spre casă. Fulgii viforniţei îmi răcoreau obrajii înfierbântaţi de indignare. Mă consolam că învăţasem totuşi ceva, mă convinsesem că în România democraţia funcţionează cu capul în jos şi de aici provin cele mai multe şi mai mare nenorociri ale noastre.

            Când ne vom ridica frunţile din ţărână mai mulţi, cu siguranţă că România va dobândi şi Încrederea.

18 februarie 1993

sus

© 2005-2012 Cornel Nistea