Cornel Nistea
scriitorul


 

Caseta cu paradoxuri

Publicistica literara
Articole de presa

Depăşiţi de evenimente

            O dulce năuceală, tot mai evidentă şi mai adâncă, de parcă ne-am afla necontenit sub influenţa unor substanţe euforizante, a pus stăpânire pe societatea românească de la opincă la vlădică. Ne-au secat energiile creatoare, au dispărut luciditatea şi fantezia proverbială românească, lăsându-ne pradă dezordinei, declinului economic, inflaţiei, mizeriei. Iar guvernanţii şi parlamentarii ce apar sistematic pe micile ecrane ale televizoarelor, în loc să limpezească minţile înfierbântate, să arunce o lumină dătătoare de speranţă, mai mult tulbură societatea românească, mai ales când, afişând o transparenţă totală, ascund o parte din adevăr în virtutea unui calcul ce ţine de inerţia ideologică la care nu pot renunţa. Efectul unor asemenea învăluiri, seninătatea cu care se face demonstraţia că ne aflăm pe mâini sigure, când e limpede contrariul, creează un proces de inhibiţie în lanţ, demobilizează pe întreprinzătorii ce s-au aventurat în afaceri fără a avea o bancă de date care să-i asigure că nu vor deveni victimele seismului în care a intrat economia naţională.

            Soluţia economiei de piaţă rămâne o himeră pentru românii ce asistă neputincioşi la subvenţionarea coloşilor energofagi, băgându-se mâna în buzunarul cetăţeanului numai de dragul supravieţuirii ideilor „geniale” populiste de sorginte comunistă. În atari împrejurări, viaţa întreprinderilor mici şi mijlocii a devenit o aventură în necunoscut, dar despre care se vorbeşte cu entuziasm. Dovada e că din valuta ce ne-a fost oferită spre dezvoltare, doar 9 procente au fost folosite în acest scop, restul dându-se spre consum, pentru a ne crea senzaţia de saţietate şi a ne asigura liniştea.

            E cel puţin ciudat să auzi experţi în economie asociind noţiunea de bişniţă celei de bussines, prima fiind recepţionată de noi ca simptom al celei de a doua noţiuni, chiar dacă în ideologia comunistă ambii termeni sunt explicaţi ca afaceri dubioase, necinstite. Modul acesta rudimentar de a-i învăţa pe români să treacă la o economie de piaţă nu va putea înlocui mentalitatea haiducească a unor români de a face comerţ, dornici de a da lovitura şi a se îmbogăţi peste noapte, fără să aibă perspectiva viitorului. Dezonoarea unor astfel de afaceri va aduce României pagube incalculabile, îndepărtându-i pe investitorii străini care nu pot avea încredere în partenerii români şi nici în statul român. Şi-atunci, cum românii e deştepţi, abordează comerţul cu partenerul nostru de veacuri, cu semiluna turcească, uitând de cearta dintre Mircea şi Baiazid şi de faptul că dacă ai cumpărat de la Osman o pereche de încălţări, rişti să te lase talpa în aceeaşi zi.

            Următorul pas ingenuu al marilor noştri teoreticieni ai fenomenologiei economiei de piaţă e îndemnul la risc – să-ţi pui cu curaj şi demnitate casa şi acareturile amanet pentru a lua împrumuturi, avantajoase, de la Banca Română şi a te îmbogăţi, având avantaje mari dacă oferi produse competitive pentru export. Dobânda nu trebuie băgată în seamă, dacă eşti patriot, pentru că statul român ne aparţine şi trebuie să fii mândru că faci parte dintre cei peste 400 de mii de norocoşi întreprinzători români, care au învăţat primele trei lecţii ale economiei de piaţă. Lecţia a patra, dacă se va mai face, e soarta certificatului de proprietate, în care e încorporată 30 la sută din bogăţia naţională şi cu care, odată intrată în posesia noastră, oameni ne-am făcut.

            Apoi mai e de reţinut că rar se îmbată românul cu apă rece, dar şi când i se întâmplă, o face de pomină. E cazul rarisim al celor doi miniştri, al sănătăţii şi al culturii, care au mimat în Parlament de-o manieră demagogică ruşinoasă, dacă nu chiar dramatică, defavorizarea unor celule vitale ale societăţii româneşti prin alocarea unor sume de la bugetul de stat absolut insuficiente, după ce se supuseseră în guvern umilinţei de a accepta o situaţie de fapt. Dar oare câţi medici şi culturnici, crescuţi şi educaţi de către partidul unic, dornici de un fotoliu cât mai sus, n-au subscris mizeriei poleite în aur de actuala putere!?...

8 aprilie 1993

sus

© 2005-2012 Cornel Nistea