Cornel Nistea
scriitorul


 

Jurnal de scriitor

Publicistica literara
Articole de presa

Subversiuni patriotarde

            Nu ador societatea capitalistă, îi cunosc deficienţele şi viciile, dar mă simt dator să spun că cele mai isterice gesturi naţionaliste, un anumit tip de “patriot” sunt emanaţii ale unei strategii din epoca dictaturii comuniste, când tot ce era rău în ţara asta se datora ungurilor. O pleiadă de politicieni de după căderea comunismului n-au încetat să ducă acest steag patriotard cu destul succes, găsind ecou la o importantă masă de manevră. Între minerii din Munţii Apuseni această ideologie înflorea mai ales în preajma cârciumilor, unde, dacă abordai tema, te puteai pomeni cu gesturi de violenţă dintre cele mai neaşteptate. Acolo, făcea vogă unul dintre colegii mei de clasă ce candida la postul de primar. L-am întrebat de ce marşează pe partea naţionalistă, iar răspunsul lui a fost: “Măi Cornele, dar cu patriotismul cum rămâne. Am informaţii că în zona Arieşeni ungurii au cumpărat mari suprafeţe de teren. Jumătate ţara ne e vândută”… “Şi soluţia care ar fi ? Să-i împuşte pe cei care se aliază cu UDMR?” “Păi, să-i puşte!” Brusc mi-am adus aminte de două fapte: aflasem că în timpul războiului un unchi de-al omului se oferise să facă parte dintr-un pluton de execuţie şi-apoi mi s-a părut că-l văd pe “bunul creştin” Vadim ameninţând că dacă va veni el la putere o să-i adune pe hoţi, criminali şi pe ticăloşi dar mai ales pe politicienii trădători de ţară într-un stadion de fotbal şi o să-i mitralieze. Desigur problema ar fi să-i şi afle pe adevăraţii ticăloşi nu să-i şi “puşte”, pentru că amatori ai unei asemenea faceri de bine s-ar afla.

            Dar dacă fostul meu coleg de clasă e un rudimentar, avem în sat un politician mult mai exersat şi mai subtil care face apel în discursurile sale electorale la naţionalism, dovadă că a ajuns în Parlamentul României. L-am auzit vorbind în septembrie la serbarea fiilor satului şi-a aniversării a 640 de ani de atestare documentară a mai anticei noastre comune. Astfel că după ce profesorul de istorie, un venetic pe plai, a adus argumente ştiinţifice prin care dovedea existenţa neîntreruptă a neamului aici de mii de ani, dumnealui, deputatul, a spus o mică poveste, cică auzită de la bunicul său, cum că sălciuanii noştri s-ar trage de la şes, tocmai de la Bogata de Mureş. “Numa să vedeţi ce bine samănă costumul nost popular cu al celor din Bogata, da când o venit ungurii i-o izgonit pe românii noşti în munte, aici între aceste stânci măreţe…” Ce m-a uimit era cum deputatul reuşea, printr-o destul de subtilă sugestie, să inducă ideea cât de bine am fi trăit noi sălciuanii acolo la Bogata dacă nu ar fi fost ocupată Transilvania de unguri, apoi mă surprindea modul cum reuşea să nu fie patetic când propunea să se facă apel la folosirea surselor orale în argumentarea istorică împotriva surselor ştiinţifice.

            Nu ştiam că un astfel de mesaj se mai practică, iar faptul că el este pus în mişcare la o întâlnire a fiilor satului îmi provoca repulsie şi nelinişte. Îmi spunea cineva de lângă mine: “Iată patrihoţii ! S-au experimentat. Ei au ţinut ţara în loc cincisprezece ani şi continuă să-i facă rău, pentru că aceşti demagogi fără scrupule au încă aderenţă la pătura încă ignorantă a populaţiei”.

            O lună mai târziu am urcat la Arieşeni. Nici urmă de unguri, fie că noi românii nu ne vindem ţara, fie că ungurii nu vor s-o cumpere…

15 decembrie 2005

sus

© 2005-2012 Cornel Nistea